Dan Dungaciu, sociolog: Singurul cuvânt dat de Rusia patrimoniului internaţional este "dezinformaţia"

Interviu realizat de Marius Bâtcă
Observatorul Militar Nr.21/2020


Ameninţarea dezinformărilor ruseşti în România şi efectele acestui tip de acţiuni asupra coeziunii structurilor europene şi euroatlantice sunt mai mari ca oricând. De asemenea, nu trebuie omisă conlucrarea dintre Moscova şi Budapesta şi pericolul reprezentat de aceasta pentru securitatea statului român, dar şi felul în care tovărăşia dintre Vladimir Putin şi Viktor Orban periclitează stabilitatea României. Sociologul şi analistul Dan Dungaciu trage un semnal de alarmă, în Observatorul militar, susţinând că adevărata campanie de dezinformare şi fakenews, cu care se confruntă ţara noastră, este de abia la început, pentru că discursul manipulator va fi amplificat, odată cu criza economică globală.

Dezinformare, fakenews şi manipulare, din partea Rusiei. România are de a face cu toate acestea nu doar de la începutul pandemiei. De ce?

Ce am văzut noi în România, cu toate postările pe Facebook ale ambasadei ruse, arată că sunt absolut nătângi şi că nu au înţeles nimic din ceea ce se întâmplă aici, în mod real. Expertiza Rusiei, pe România, este, iertaţi-mă, jalnică! Dacă ambasada rusă se informează despre România prin înţelegerea celor care vin la Centrul rus... Acolo vine lumea care este complet irelevantă, dacă mă întrebaţi pe mine. Este o inadecvare profundă.

Să nu credem că naraţiunile ruseşti sau strategia de dezinformare rusească s-au modificat foarte mult. Până la urmă, singurul cuvânt pe care ruşii l-au dat patrimoniului universal, internaţional, este dezinformaţia, rusescul pentru dezinformare. Texele sunt aceleaşi: spaţiul euroatlantic nu trebuie să stea unit, Uniunea Europeană nu trebuie să stea unită! Şi al treilea, ca să mă exprim mai neaoş: încurcă-i, drace!

Pe ei îi interesează scandalul. Verifică starea de sănătate a pacientului şi văd nişte răni superficiale. Şi se duc acolo şi vâră cuie. Este foarte greu pentru Rusia să schimbe profilul societăţilor noastre, pentru că nu este chiar atât de simplu. Dar ei se uită, de fiecare dată, unde apar posibile fisuri şi se duc acolo. Ce e cu pandemia? Oamenii sunt nemulţumiţi, pentru că un om care stă în casă, claustrat, dar nu prea se întâ lneşte cu boala sau cu cineva care a luat boala, este pregătit deja ca teren de conspiraţii. Dacă tot stă omul toată ziua pe reţele sociale, începe această reţetă de tensionare. Miza principală este sămânţa scandalului. Cu cât sunt mai multe tensiuni în societate, cu atât dispare încrederea în autorităţi şi apare dezbinarea în societate. De exemplu, francezii nu o votează pe Marine Le Pen pentru că o plătesc ruşii, ci ruşii o plătesc tocmai pentru că o votează francezii. Văd că este o breşă în sistem şi, atunci, se uită să vadă cine este anti-sistem.

Care este cel mai mare pericol al mesajelor de dezinformare, al propagandei ruse?

Avem şi în România exemple, dar, în comparaţie cu ceea ce se întâmplă în Occident, România este Russiaproof (retincentă la Rusia). Datorită istoriei noastre, nu am generat asemenea breşe. Ne place, nu ne place, percepţia României sau în estul Europei asupra Rusiei este diferită de cea din vest. Iar în România există o consistenţă strategică de bun augur. Iar asta face ca Rusia să fie extrem de iritată, deranjată: Cine-i, mă, ciotul ăsta de care mă tot împiedic eu?

Există o temă extrem de interesantă, pe care noi o discutăm foarte puţin în România. Există o inconsistenţă şi a spaţiului occidental, o vină pe care occidentalii ar trebui să ş i-o asume un pic mai aplicat. Pentru că, de fapt, ce spune Sputnik, când vorbeşte cu românii? Mesajul principal este: voi sunteţi nişte sclavi ai yankeilor, voi nu decideţi nimic, scutul de la Deveselu nu este o chestie bilaterală. Am citit un editorial fabulos, care demonstrează toată aroganţa rusă şi în care se spunea ceva de genul într-o zi, românii vor deschide ferestrele şi vor vedea doar cenuşă. Şi nu vor înţelege ce se întâmplă. De fapt, fusese un război între ruşi şi americani, iar românii au aflat ultimii. Totul, din cauza scutului de la Deveselu. Practic, ei încearcă să împingă chestiunea asta foarte jos, să ducă România în derizoriu, spunând că, de fapt, nu ne aparţinem şi facem numai ce ni se comandă: Pentru că, iată, ce se întâmplă în Ungaria! Viktor Orban este în NATO, în UE, şi, iată, că el acţionează altfel! Acesta este cel mai greu de combătut mesaj de propagandă rusească, inclusiv când vorbeşti cu oamenii.

În ceea ce priveşte restul: coronavirusul, ce mai postează trollii ăştia şi domnişoare sumar îmbrăcate şi tot felul de naivităţi, care ne recomandă să ieşim în piaţă, acest gen prinde mai puţin. Dar limbajul de tipul acesta are sensul lui, pentru că ruşii l-au ales special pe Viktor Orban, vin şi-l contrapun la tot ceea ce face România. Este, totuşi, o problemă strategică, pentru că Viktor Orban a scăpat nepedepsit din foarte multe lucruri grave. Atunci când el a adus Rosatom în Ungaria, o investiţie de 10 miliarde de euro, au fost trei infringement-uri, la nivelul Bruxellesului. România nu a cerut niciun infringement, nici măcar pe mediu. A fost lăsat cam liber, în povestea asta, pentru că Rosatom este echivalentul Gazprom din energia nucleară. Dacă nu cumva este mult mai mult. Deci, a fost băgat în mijlocul NATO şi UE un fel de Gazprom care îţi poate decide politica de securitate şi energetică, nestingherit. Şi noi vorbim acum de mesaje pe Facebook, când, în acest caz, avem ceva concret. Nesancţionându-l pe Orban şi permiţând astfel Ungariei să-l aducă pe Vladimir Putin, să-l spele, să-l amenajeze, atunci când erau sancţiuni, ruşii au prins imediat chestiunea şi au început să ne transmită mesaje de genul: staţi, că voi sunteţi cum sunteţi!

Contextul internaţional

În viziunea profesorului Dan Dungaciu, acţiunile Rusiei trebuie privite prin prisma noilor mişcări pe scena internaţională, care vizează, în principal, amplificarea conflictului dintre Statele Unite ale Americii şi China. Astfel, Moscova, asemenea Uniunii Europene, a devenit un spectator la un meci de box al greilor. Iar, din păcate, în lipsa unei strategii, UE se plasează, alături de Rusia, la categoria mijlocie. Perspectiva reaşezărilor strategice şi geopolitce dintre Washington şi Beijing pune Moscova în expectativă, împiedicând-o să-şi manifeste agresivitatea faţă de oricare dintre principalii actori. Însă, deocamdată, nimic nu o opreşte să-şi ducă mai departe politica de dezbinare a UE şi de şubrezire a construcţiei de securitate euroatlantică.

Însă cel mai mare pericol, în viziunea analistului Dan Dungaciu, este ca, la un moment dat, să asistăm la paradoxul constituirii unei alianţe SUA-Rusia, împotriva Chinei. Situaţie care convine foarte mult Kremlinului şi pentru care, aparent, se pregăteşte din plin.

Războiul informaţional este de abia la început

"Comunicarea publică, dacă nu se face la nivel de stat şi nu se atinge, până la urmă, ţinta oricărui război informaţional, atunci nu poţi câştiga. Publicul trebuie educat într-un fel. Pe război informaţional există vreo instituţie, la fel cum este pe partea de cyber? Există cineva care se ocupă de asta? Cel mai probabil de războiul informaţional de ocupă fiecare instituţie în parte, fie că este vorba despre Ministerul Apărării Naţionale, fie că este vorba despre Ministerul Afacerilor Externe... Fiecare se ocupă, în felul său. Dar, cine le pune cap la cap, cine le unifică şi cine comunică strategic? În esenţă, prin presă se pot strecura lucruri mult mai grave sau mai periculoase decât un atac vizibil, pentru că presa este un instrument. Dacă ar exista o comunicare publică, insituţională... Dar nu doar pe chestie de pandemie. Ceea ce se întâmplă acum, în România, vizează administrarea. Se administrează o criză. Mă refer la guvernare şi la felul în care se combate un război informaţional, care poate să fie o mare problemă. Nouă ne va trebui o strategie, în perioada de criză economică, fiindcă va veni, şi care va fi, politic vorbind, devastatoare în raport cu pandemia, devastatoare, în raport cu războiul informaţional. Noi nu suntem nici măcar în preambulul războiului informaţional. Când vine criza economică, vom vedea. Eu nu pot să dau în judecată un virus, pentru că este abstract. Dar când îmi pierd slujba, deja, toată furia asta acumulată în două luni de claustrare va debuşa într-un fel. Riscăm să intrăm într-o criză politică în care guvernele europene o să fie ţintă.

Uniunea Europeană va fi ţintă piept. Dacă aţi fi rus, chinez sau, de ce nu, un pic ungur, nu ar fi cea mai bună posibilitate să ataci UE? Atunci să vedeţi retorică! În acel moment, îţi trebuie o comunicare strategică şi nişte oameni care să dea drumul pe piaţă la câteva teme şi să spună: atenţie la asta, la asta şi la asta!

Şi presa, nu să-i facă conţinutul editorial, ci să închege mesajul public. Poate, atunci, şi populaţia va fi mai atentă la anumite nuanţe."

Dan Dungaciu

Dan Dungaciu este profesor universitar la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti şi directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române (ISPRI). Este coordonatorul Masterului de Studii de Securitate şi Analiza Informaţiilor al Universităţii din Bucureşti. A studiat sau a lucrat ca cercetător asociat în diverse instituţii occidentale: Fernand Braudel Institute (Binghamton, SUA), Max Weber Centre for Advanced Cultural and Social Study (Erfurt, Germania), Department of Political Science and Public Administration - Law, Economics and Political Sciences' School of Athens (Atena, Grecia), Central European University (Budapesta,Ungaria), Department of Social Sciences - Anglia Polytechnic University (Cambridge, Marea Britanie), Institut für die Wissenschaften vom Menschen (Viena, Austria), Max Planck Institute for Social Anthropology (Halle, Germania), Triangle Research Centre (North Carolina, USA) etc. În anul 2010, a deţinut funcţia de consilier prezidenţial pentru integrare europeană al preşedintelui R. Moldova. Este autorul a zeci de studii de specialitate şi lucrări de profil.

Viktor Orban, nostalgic al geografiei imperiului

În acest context, se poate spune că Viktor Orban acţionează împotriva României?

Istoric vorbind, parteneriatul sovieto-ungar sau ruso-maghiar a fost o constantă. O permanenţă a istoriei, cum zice Iorga. Pentru că ei s-au servit reciproc. Viktor Orban nu este un idiot util, el ştiind foarte bine ce face. Când se uită spre spaţiul estic, el vede România şi se întreabă ce poate face ca România să fie mai puţin semnificativă. Să nu uităm că au blocat Dunărea, luând măsuri ecologice, care, de fapt, blochează tronsoane pentru transportul de marfă. Pe ideea - şi a fost destul de explicit Viktor Orban - că doar nu o să facă Ungaria din Constanţa un port important. Iar Dunărea poate să facă din Constanţa un reper geostrategic şi geoeconomic mult mai pregnant. Iar Budapesta nu are interesul ăsta.

Ungaria şi Rusia sunt tovarăşi de drum, ca să zic aşa, asumaţi. Nu că Viktor Orban ar fi pro-rus. El nu este pro-rus, ci pro-ungur. Un nostalgic după Imperiul Austro-Ungar, dar nu în substanţa lui. El este nostagic al imperiului în geografia lui. Nu iubeşte elitele alea sofisticate, complicate, deschise, chiar globale, cu influenţe de cultură evreiască foarte complexă, vorbitoare de limbi străine. Nu! El e din zona gulaşului comunismului, de la ţară, cu cheia de gât, care juca fotbal, nu juca tenis. El nu iubeşte Budapesta şi Budapesta nu-l iubeşte pe el. Este singurul fief în care nu rezistă electoral. Viktor Orban vrea doar geografia imperiului. El este un tip venit de pe stradă, ca să zic aşa, împreună cu prietenii lui, care i-au fost aproape de 30 de ani şi cu care a început.

Ne putem aştepta la acţiuni paramilitare, război hibrid, în centrul ţării, în aşa-zisul ţinut secuiesc?

Ele se petrec. Toate acestea au loc. Şi noi le-am dat prilejul. Avem de a face cu desuveranizarea României în zonă, cu influenţa crescândă a Budapestei. Iar dacă ciclul acesta de pretenţii maghiare creşte, el va trebui oprit cumva. Iar intervenţia va fi mult mai complicată, decât dacă am fi acţionat încă de la început. Aici, deja, nu mai suntem în dezinformare, ci suntem în confruntări hibride.

Portalul stirilor corecte

Un plus de claritate cu privire la anumite aspecte ce ţin de activitatea instituţiei militare

Ghid cu privire la prevenirea dezinformării

Elemente cheie pentru combaterea informaţiilor false sau eronate

1. Comunicarea pro-activă:

Când vine vorba despre combaterea informaţiilor false sau eronate, studiile arată că este mai eficient ca informaţiile oficiale furnizate de autorităţi să prezinte faptele corecte în mod oprotun, în locul încercării de a infirma fiecare neadevăr/informaţie din cadrul ştirii false după distribuirea acesteia. Încearcă să identifici şi să comunici informaţiile care lipsesc pentru a reduce susceptibilitatea la dezinformare a audienţei vizate.

2. Avertizare prealabilă (pre-bunking):

Dacă oamenii conştientizează raţionamentul greşit din cadrul teoriilor de dezinformare şi conspiraţionale, aceştia ar putea deveni mai puţin vulnerabili la ele. În acest context, reţelele de socializare au început să posteze etichete de avertizare cu privire la dezinformarea existentă în cadrul fluxurilor de ştiri.

3. Semnalează sursele obişnuite de dezinformare:

Identifică şi semnalează sursele comune de dezinformare, ca de exemplu anumite website-uri sau autori. Acest lucru va împiedica aceste surse în promovarea altor ştiri false.

4. Raportează şi combate dezinformarea pe platforma unde se răspândeşte:

Facebook, Google şi Twitter au sistemele lor proprii care oferă cititorilor posibilitatea de a raporta ştirile false. Este important să raportezi şi să demaşti ştirile false de pe platformele de unde au fost distribuite iniţial. În acest fel, ai o şansă mai bună de a ajunge la audienţa care a fost informată greşit.

5. Prioritizează-ţi efortul:

Pentru a evita infirmarea/ combaterea multitudinii de ştiri false, este important să ştii să prioritizezi. Evaluează semnificaţia unei ştiri false înainte de a începe să o infirmi. De exemplu, dacă o ştire falsă nu a luat amploare, infirmarea acesteia ar putea duce la conştientizarea profilului acestei ştiri în mod inutil. Unii experţi argumentează că este mai bine să aştepţi până când o ştire falsă ajunge să fie distribuită la 10% din audienţă înainte de a o infirma.

Concluzie

Dezinformarea, propaganda şi ştirile eronate au reprezentat o provocare în ultimele decenii dar au devenit şi mai periculoase pe timpul crizei pandemice de COVID-19. ştirile false care circulă atât în statele membre NATO cât şi în cele din afara Alianţei încearcă să dezbine statele aliate, să submineze încrederea în instituţiile democratice şi să prezinte într-o lumină mai bună modul în care regimurile autoritare administrează criza pandemică. De asemenea, aceste ştiri false reprezintă un risc pentru public deoarece subminează mesajele vitale de sănătate publică.

Nu există o singură soluţie în vederea combaterii dezinformării. NATO nu poate acţiona singură. Începând cu organizaţiile internaţionale şi guvernele naţionale şi până la companiile private, societatea civilă şi o mass-media liberă şi independentă, toţii actorii implicaţi, inclusiv NATO, trebuie să aibă rolul său.

Cetăţenii trebuie să aibă încredere că informaţiile pe care le primesc sunt corecte. Iar acest deziderat se poate obţine doar lucrând împreună, luptând cu acest fenomen, protejându-ne cetăţenii şi combătând, astfel, ştirile false.

Ne puteţi sprijini!

Aţi sesizat o ştire falsă? Aşteptăm sugestiile dumneavoastră la adresa de email biroulinternet@mapn.ro.

Abordări ale NATO şi UE în ceea ce priveşte dezinformarea

Sfaturi/indicii importante care ajută la identificarea şi combaterea dezinformării

Într-un sondaj recent efectuat în 25 ţări, 85% din cetăţeni au recunoscut că au fost expuşi ştirilor false. Dintre aceştia, aproape nouă din zece au raportat că, iniţial, au crezut în veridicitatea ştirii.

Următoarele indicii-cheie ajută cetăţenii la identificarea şi combaterea dezinformării:

1. Verifică sursa:

Verifică sursele tale de informaţii - cine le-a publicat şi distribuit? Un site care nu precizează clar sursa materialului, nu este de încredere. În Social media, verifică administratorul contului sau numele utilizatorului - dacă are mai multe litere şi numere înşiruite aleatoriu, ar putea fi vorba despre un bot (program care extrage în mod automat date dintr-o pagină web). Dacă vezi sute de postări pe zi pe un cont neverificat, ar trebui să-ţi ridice unele semne de întrebare. Poţi utiliza un detector gratuit de boţi şi instrumente online, ca de exemplu NewsGuard, care semnalează şi evaluează site-urile care promovează ştiri false.

2. Verifică nuanţa emoţională:

Dezinformarea este adesea utilizată pentru a provoca un răspuns emoţional. Ai grijă la conţinutul care utilizează limbajul emoţional pentru a provoca o reacţie puternică. Frica şi furia sunt catalizatori puternici ce duc la propagarea dezinformării.

3. Verifică povestea:

Ştirile autentice/reale sunt, de obicei, susţinute de mai mult de o sursă. Dacă mass-media principale nu publică ştirea, există mari şanse ca ştirea să nu fie veridică. Efectuând o căutare, poţi vedea dacă fact-checkers independenţi au demascat ştirea falsă. Site-urile care verifică veridicitatea ştirilor, ca de exemplu BBC Reality Check şi AFP Fact Check , îţi oferă şansa de a-ţi verifica acurateţea ştirii.

4. Verifică imaginile:

Arată imaginea ceea ce pretinde a reprezenta? Platformele ca Google, TinEye şi Bing îţi oferă posibilitatea de a face o verificare a imaginii inverse pentru a vedea unde anume pe Internet apare acea imagine şi a putea, astfel, descoperi imagini similare. Instrumentele şi aplicaţiile ca SurfSafe şi Serelay te pot, de asemenea, ajuta să descoperi care imagine a fost prelucrată.

5. Verifică-ţi părerile:

Căutările îţi indică că e puţin probabil ca oamenii să identifice ştirile false dacă acestea se potrivesc cu credinţele sau părerile lor. Fii deştept şi gândeşte-te dacă să distribui conţinutul deoarece ştii că este veridic sau doar fiindcă eşti de acord cu conţinutul lui.

Respectă indiciile de mai sus şi GÂNDEŞTE-TE DE DOUĂ ORI ÎNAINTE DE A DISTRIBUI.

6. Linkuri externe:

Gşseşti mai jos cele două platforme principale dezvoltate de NATO şi UE în domeniul combaterii dezinformării. Fie că vrei o introducere generală despre acest fenomen, ori să verifici cum poate fi distribuit un mesaj fals prin intermediul unei reţele vaste de website-uri - acesta este locul de unde poţi începe.

https://www.nato.int/cps/en/natohq/115204.htm
https://euvsdisinfo.eu/reading-list/

Ideea centrală a abordării UE în combaterea dezinformării: GÂNDEŞTE ÎNAINTE DE A DISTRIBUI

Nimeni nu doreşte să "contamineze" conturile de Social media ale prietenilor cu teorii ale conspiraţiei sau cu informaţii false.

Utilizati această listă pentru a vă asigura că vă feriţi de ştirile false sau dezinformare:

Verifică adresa

Nu te lăsa păcălit

Verifică publicaţia /canalul de difuzare

Verifică autorul

Verifică sursele

Verifică pozele

Gândeşte înainte de a distribui

Verifică activitatea altor fact-checkers