NATO - Rusia: Să spunem lucrurilor pe nume

• NATO văzută ca o "ameninţare"

• Afirmaţie: Prezenţa NATO în Regiunea Baltică este periculoasă
• Afirmaţie: Sistemul NATO de apărare anti-rachetă ameninţă securitatea Rusiei
• Afirmaţie: NATO este agresivă şi reprezintă o ameninţare pentru Rusia
• Afirmaţie: Extinderea NATO ameninţă Rusia

• Promisiuni și angajamente

• Afirmaţie: Aranjamentele și exercițiile nucleare ale NATO încalcă Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNN)
• Afirmaţie: Prezența înaintată a NATO încalcă Actul Fondator cu privire la relațiile dintre NATO și Rusia?
• Afirmaţie: NATO a promis Rusiei că nu se vor extinde după terminarea Războiului Rece

• Cooperarea dintre NATO și Rusia

• Afirmaţie: Suspendând toată cooperarea practică cu Rusia, NATO subminează securitatea

• Extinderea NATO

• Afirmație: Rusia are dreptul de a cere garanții că Ucraina și Georgia nu vor deveni state membre NATO
• Afirmație: NATO are baze dislocate pe tot globul

• NATO și atitudinea acesteia față de Rusia

• Afirmație: NATO provoacă 'isterie' cu privire la exercițiile militare conduse de Rusia
• Afirmație: NATO este un proiect geo-politic al SUA
• Afirmație: NATO a încercat să izoleze/marginalizeze Rusia
• Afirmație: NATO ar fi trebuit desființată după terminarea Războiului Rece

• Operațiile conduse de NATO

• Afirmație: Operația NATO din Afghanistan a fost un eșec
• Afirmație: Operația NATO împotriva Libia a fost nelegitimă
• Afirmație: Operația NATO din Kosovo a fost nelegitimă

NATO văzută ca o "ameninţare"

Afirmaţie: Prezenţa NATO în Regiunea Baltică este periculoasă

Fapt: : NATO a luat măsuri defensive şi adaptate ca răspuns la schimbarea mediului de securitate și la utilizarea forţei militare de către Rusia împotriva vecinilor săi, aliaţii solicitând sporirea prezenţei NATO în Regiunea Baltică.

În 2016, am dislocat patru grupuri de luptă multinaţionale ─ „prezenţa înaintată întărită" ─ în Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia. În 2017, grupurile de luptă au atins capacitatea operaţională totală. Mai mult de 4.500 de militari din Europa şi America de Nord operează în strânsă legătură cu forţele de apărare naţionale în cadrul acestor structuri.

Prezenţa NATO din regiune a apărut ca urmare a solicitării naţiunilor gazdă, iar forţele aliate respectă cele mai înalte standarde de comportament atât pe timpul cât și în afara orelor de serviciu.

Ca parte a angajamentului pentru transparenţă, Estonia, Letonia şi Lituania găzduiesc inspectori de control al armelor. În Estonia, de exemplu, inspectorii ruşi au efectuat recent o inspecţie ca parte a prevederilor Documentului de la Viena, asistând astfel la câteva secvențe ale Exerciţiului Spring Storm în lunile mai şi iunie 2021.

Afirmaţie: Sistemul NATO de apărare anti-rachetă ameninţă securitatea Rusiei

Fapt: Sistemul NATO de apărare anti-rachetă nu este îndreptat împotriva Rusiei şi nu poate submina capabilităţile strategice de descurajare ale Rusiei. Este proiectat pentru a-şi proteja aliaţii împotriva ameninţărilor cu rachete provenite din afara zonei euro-atlantice.

Scutul anti-rachetă Aegis Ashore din România este pur defensiv. Rachetele interceptoare dislocate acolo nu pot fi folosite în scopuri ofensive. Interceptorii nu conţin explozivi. Nu pot lovi obiecte de pe suprafaţa terestră – doar pe cele provenite din aer. În plus, scutul nu deține programe informatice (software), componente de calculator (hardware) și nici infrastructura necesară pentru a lansa atacuri ofensive cu rachete.

NATO a invitat Rusia să coopereze pe problematica apărării anti-rachetă, o invitaţie care nu a fost făcută niciunui alt partener. Din păcate, Rusia a refuzat să coopereze şi a respins dialogul pe acest subiect începând din 2013. Declaraţiile oficialilor ruși cu privire la ameninţările ţărilor aliate din cauza existenţei sistemului NATO de apărare anti-rachetă sunt inacceptabile şi contraproductive.

Afirmaţie: NATO este agresivă şi reprezintă o ameninţare pentru Rusia

Fapt: NATO este o alianţă defensivă, al cărei scop este de a-şi proteja statele membre. Exerciţiile militare aliate şi dislocările de trupe nu sunt direcţionate împotriva Rusiei, sau a oricărei alte ţări. Toţi aliaţii au reafirmat la Summitul de la Bruxelles că „Alianţa nu doreşte confruntări şi nu reprezintă o ameninţare la adresa Rusei."

NATO a luat legătura cu Rusia în mod constant, transparent şi public pe parcursul ultimilor 30 de ani. Alianța Nord-Atlantică și-a propus tot timpul construirea unei relaţii bune şi a lucrat împreună asupra unor chestiuni precum combaterea traficului de droguri şi a terorismului, operaţiuni de salvare subacvatice şi cooperarea în caz de urgenţe civile.

Totuşi, în martie 2014, ca răspuns la acţiunile agresive ale Rusiei împotriva Ucrainei, NATO a oprit cooperarea practică cu Rusia. Alianța nu dorește confruntare, dar nici nu poate igora faptul că Rusia încalcă legile internaţionale, subminând astfel stabilitatea şi securitatea țărilor membre.

Ca răspuns direct la utilizarea forței militare de către Rusia împotriva vecinilor săi, NATO a dislocat patru grupări de luptă internaționale în Statele Baltice şi Polonia în 2016. Aceste forţe funcţionează pe bază rotațională, sunt defensive şi proporționale. Înainte de anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia, nu au existat planuri de dislocare a trupelor în partea de est a Alianţei. Scopul Alianței Nord-Atlantice este de a preveni conflictul, a proteja aliaţii şi a menţine pacea.

NATO rămâne deschisă dialogului pertinent cu Rusia. De aceea, NATO a propus organizarea unei noi întruniri a Consiliului NATO-Rusia în februarie 2022, şi acea propunere este încă valabilă. Mingea se află în curtea Rusiei.

Afirmaţie: Extinderea NATO/Aderarea noilor state membre la NATO ameninţă Rusia

Fapt: NATO este o alianţă defensive, scopul acesteia fiind protejarea statele membre. Fiecare ţară care aderă la NATO se angajează să respecte principiile şi politicile Alianţei. Acestea includ şi angajamentul conform căruia "NATO nu caută confruntări şi nu reprezintă vreo amenințare la adresa Rusiei," după cum s-a reafirmat în acest an la Summitul de la Bruxelles.

Extinderea NATO nu este direcţionată împotriva Rusiei. Fiecare stat suveran are dreptul de a-şi alege propriile aranjamente de securitate. Acesta este un principiu fundamental al securităţii europene, unul la care Rusia s-a angajat şi ar trebui să-l respecte. De fapt, după terminarea Războiului Rece, Rusia s-a angajat să contribuie la construirea unei noi arhitecturi europene de securitate, inclusiv prin adoptarea Cartei de la Paris, înfiinţarea Organizaţiei pentru Securitate si Cooperare în Europa, crearea unui Consiliu al Parteneriatului Euro-Atlantic şi adoptarea Actului Fondator privind Relațiile Mutuale, Cooperarea și Securitatea.

Promisiuni și angajamente

Afirmație: Aranjamentele și exercițiile nucleare ale NATO încalcă Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNN)

Fapt: Aranjamentele nucleare ale NATO s-au făcut tot timpul în conformitate cu Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNN). TNN este piatra de temelie a regimului global de neproliferare a armelor nucleare la nivel global. Acesta are un rol esențial pentru menținerea păcii și securității internaționale.

De câteva decenii, Statele Unite ale Americii a dislocat arme nucleare pe teritoriile statelor aliate NATO din Europa, ca parte a sistemului de capabilități NATO pentru descurajare și apărare.

Aceste arme rămân tot timpul în custodia și sub controlul Statelor Unite ale Americii. Mai mult, aranjamentele nucleare ale NATO datează de dinaintea TNN. Acestea au fost analizate în totalitate atunci când s-a negociat tratatul.

Rusia a fost cea care a început să-și folosească armele nucleare ca instrument în strategia de intimidare. Rusia și-a intensificat retorica nucleară și exercițiile nucleare. De asemenea, Rusia își sporește capabilitățile nucleare investind în arme noi și destabilizatoare. Această activitate și această retorică nu contribuie la transparență și predictibilitate în contextul schimbării mediului de securitate.

Afirmație: Prezența înaintată a NATO încalcă Actul Fondator cu privire la relațiile dintre NATO și Rusia?

Fapt: NATO respectă întocmai Actul Fondator privind relațiile, cooperarea și securitatea reciproce dintre NATO și Rusia. Ca răspuns la anexarea ilegitimă și ilegală a Crimeei de către Rusia și sporirea prezenței militare în apropierea granițelor Alianței, NATO a dislocat patru grupuri multinaționale de luptă – în jur de 4.500 militari – în Letonia, Lituania, Estonia și Polonia.

Aceste forțe funcționează pe bază rotațională, sunt defensive și cu mult sub ceea ce poate fi definit ca „forțe de luptă numeroase." Nu a existat o staționare permanentă a unor forțe de luptă substanțiale pe teritoriile țărilor aliate din estul Europei. De fapt, nivelul total al forțelor Alianței s-a redus semnificativ după terminarea Războiului Rece.

Semnând Actul Fondator privind relațiile, cooperarea și securitatea reciproce dintre NATO și Rusia, Rusia s-a angajat să nu amenințe sau să utilizeze forța împotriva țărilor aliate NATO sau oricărui alt stat. A încălcat acest angajament, odată cu anexarea ilegitimă și ilegală a Crimeei, acesta fiind teritoriul unui stat suveran. De asemenea, Rusia continuă să sprijine militanții din estul Ucrainei.

Afirmație: NATO a promis Rusiei că nu se vor extinde după terminarea Războiului Rece

Fapt: Aliații NATO iau decizii în baza consensului și acestea sunt corespunzător înregistrate. Nu există nicio consemnare cu privire la o astfel de decizie. Asigurările personale făcute de lideri individuali nu pot înlocui un consens al Alianței și nu pot fi considerate un acord formal al NATO.

Politica NATO a Ușilor Deschise se bazează pe Articolul 10 al Actului Fondator al Alianței, Tratatul Nord Atlantic (1949). Tratatul stipulează principiul potrivit căruia calitatea de membru NATO este deschisă oricărui „stat european care este în poziția de a respecta principiile acestui Tratat și contribui la securitatea în zona Nord Atlantică". De asemenea, acesta mai stipulează că orice decizie cu privire la aderarea unui nou membru trebuie luată „în baza unui acord unanim". NATO nu a revocat niciodată Articolul 10, nici nu a limitat potențialul de extindere. În ultimii 72 de ani, 30 de țări au ales în mod liber și în acord cu procesele lor democratice naționale să se alăture NATO. Aceasta este alegerea lor suverană.

În plus, pe timpul când s-a făcut pretinsa promisiune, Pactul de la Varșovia încă exista. Membrii acestuia nu au fost de acord cu desființarea acestuia până în anul 1991. Ideea de a adera la NATO nu exista pe lista agendei din 1989. Acest lucru a fost confirmat chiar de Mihail Gorbaciov însuși într-un interviu cu Rusia difuzat de podcastul Beyond the Headlines:

"Subiectul extinderii NATO nu fusese luat deloc în discuție și nu a fost abordat în acei ani. Spun asta în deplină responsabilitate. Nicio țară din estul Europei nu a ridicat această chestiune, nici măcar după dizolvarea Pactului de la Varșovia, în 1991. Nici liderii occidentali nu au adus acest subiect în discuție."

Transcript-urile declasificate ale Casei Albe dezvăluie faptul că, în 1997, Bill Clinton a refuzat, în mod constant, oferta lui Boris Elțîn "a unei convenții tacite" potrivit căreia nicio fostă Republică Sovietică nu va intra în NATO: "Nu-mi pot lua angajamente în numele NATO și nu voi fi în poziția de a vota eu însumi extinderea NATO cu privire la orice altă țară, cu atât mai puțin să vă las pe dumneavoastră sau altcineva să o facă…NATO funcționează în baza consensului."

Cooperarea dintre NATO și Rusia

Afirmație: Suspendând toată cooperarea practică cu Rusia, NATO subminează securitatea

Fapt: În 2014, NATO a suspendat cooperarea practică cu Rusia, în răspuns la acțiunile agresive ale acesteia împotriva Ucrainei. Această cooperare a inclus proiecte în Afganistan, combaterea terorismului și cooperarea științifică. Aceste proiecte au dat rezultate în timp, dar suspendarea acestei cooperări nu a subminat securitatea Alianței sau abilitatea Alianței de a combate astfel de provocări precum terorismul.

A fost clarificat faptul că Alianța va continua să aibă o relație constructivă cu Rusia. Dar o îmbunătățire a relațiilor NATO cu Rusia va fi condiționată de o schimbare clară și constructivă reflectată în acțiunile Rusiei – una care să demonstreze că aceasta este în conformitate cu legile internaționale și angajamentele internaționale ale Rusiei.

Extinderea NATO

Afirmație: Rusia are dreptul de a cere garanții că Ucraina și Georgia nu vor deveni state membre NATO

Fapt:

Fiecare țară suverană are dreptul de a-și alege propriile aranjamente de securitate. Acesta este principiul fundamental al securității europene și unul pe care Rusia s-a angajat să-l respecte (prevederile Actul Final de la Helsinki pot fi consultate aici).

Când Rusia a semnat Actul Fondator privind relaţiile mutuale, cooperarea şi securitatea dintre NATO - Russia, s-a angajat, de asemenea, "să respecte suveranitatea, independența și integritatea teritorială a tuturor statelor și a dreptului inerent al acestora de a-și alege mijloacele pentru a-și asigura propria securitate".

Ucraina și Georgia au dreptul de a-și alege propriile alianțe, iar Rusia nu are niciun drept să impună altă alegere, conform acestui angajament. Respingem orice idee cu privire la alte sfere de influență din Europa – acestea sunt parte a istoriei și ar trebui să rămână parte a istoriei.

Afirmație: NATO are baze dislocate pe tot globul

Fapt: Dislocarea infrastructurii militare a NATO în afara teritoriilor țărilor aliate se limitează la acele zone în care Alianța își conduce operațiile. De exemplu, NATO are facilități militare în Kosovo, pentru misiunea de menținere a păcii KFOR.

NATO are birouri civile de legătură în țări partenere precum Georgia, Moldova, Ucraina și Rusia. Acestea nu pot fi considerate drept "baze militare".

Țările aliate dispun de baze militare amplasate peste hotare în urma unor acorduri bilaterale și a consimțământului dat de națiunea-gazdă, spre deosebire de bazele rusești amplasate pe teritoriile Moldovei, Ucrainei și Georgiei.

NATO și atitudinea acesteia față de Rusia

Afirmație: NATO provoacă "isterie" cu privire la exercițiile militare ale Rusiei

Fapt: Fiecare țară are dreptul să efectueze exerciții dar este important ca acestea să fie efectuate în mod transparent și în conformitate cu obligațiile sale internaționale.

În vederea promovării transparenței, membrii OSCE, inclusiv Rusia, sunt obligați să respecte prevederile Documentului de la Viena, să se informeze unul pe celălalt înainte de organizarea exercițiilor care implică participarea a mai mult de 9.000 de militari. Atunci când acele exerciții sunt efectuate cu mai mult de 13.000 de militari, trebuie invitați observatori OSCE pentru a asista la exercițiu.

Temerile NATO cu privire la exercițiile organizate de Rusia vin ca urmare a lipsei de transparență a Rusiei. De la sfârșitul Războiului Rece, Rusia nu a organizat vreun exercițiu care să respecte cerința obligatorie de asistență prevăzută de Documentul de la Viena. Rusia a efectuat exerciții rapide neanunțate care au implicat participarea a zeci de mii de militari, pentru a-și intimida vecinii. Această practică provoacă tensiuni și diminuează încrederea. Intervenția Rusiei din Georgia în 2008 și anexarea ilegală a Crimeei în 2014 au fost mascate de astfel de exerciții neanunțate.

Afirmație: NATO este un proiect geo-politic al SUA

Fapt: NATO a fost înființată în 1949 de către doisprezece state suverane: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Elveția, Norvegia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii și Statele Unite ale Americii. De atunci, Alianța a ajuns să numere 30 de state membre, fiecare dintre acestea luând decizia de a adera la Alianță în mod individual și suveran.

Toate deciziile din cadrul NATO sunt luate în consens, ceea ce înseamnă că o decizie poate fi luată doar atunci când toți aliații sunt de acord.

De asemenea, decizia fiecărui stat de a lua parte la operații conduse de NATO îi aparține și este luată în conformitate cu propriile proceduri legale. Niciun stat membru al Alianței nu poate decide dislocarea forțelor armate ale vreunui alt stat aliat.

Afirmație: NATO a încercat să izoleze/marginalizeze Rusia

Fapt: De peste trei decenii, NATO a lucrat în mod constant la construirea unei relații de cooperare cu Rusia.

NATO a inițiat relațiile, alegând dialogul în locul confruntărilor la Sumitul NATO de la Londra, din iulie 1990 (a se vedea declarațiile). În anii ce au urmat, Alianța a promovat dialogul și cooperarea creând Parteneriatul pentru Pace (PfP) și Consiliul pentru Parteneriatul Euro-Atlantic (EAPC), adresate tuturor statelor europene, inclusiv Rusia.

În 1997, NATO și Rusia au semnat Actul Fondator privind Relațiile Mutuale, Cooperarea și Securitatea, înființând Consiliul Permanent Întrunit NATO-Rusia. În 2002, cele două state și-au întărit relația, creând Consiliul NATO-Rusia (NRC). (Actul Fondator poate fi citit aici).

Am început să construim o relație bună cu Rusia. Am lucrat împreună pe problematici variind de la operații de combatere a traficului de droguri și a terorismului la operații de salvare subacvatice și planificare a operațiilor civile în caz de dezastre.

Totuși, în martie 2014, ca răspuns la acțiunile agresive ale Rusiei împotriva Ucrainei, NATO a suspendat procesul de cooperare practică cu Rusia. În același timp, NATO și-a menținut deschise canalele de comunicare cu Rusia. Consiliul NATO-Rusia rămâne cea mai importantă platformă de dialog. NATO a propus organizarea unei reuniuni a Consiliului NATO-Rusia Council în februarie 2020, și această propunere este încă valabilă. Mingea este în curtea Rusiei.

Afirmație: NATO ar fi trebuit desființată la sfârșitul Războiului Rece:

În cadrul Summitului de la Londra din 1990, șefii statelor membre NATO au căzut de acord asupra faptului că "Trebuie să rămânem împreună, să menținem lunga pace de care ne-am bucurat în ultimele patru decenii". Aceasta a fost alegerea lor suverană și în conformitate cu dreptul lor la apărare colectivă, conform Cartei Națiunilor Unite.

De atunci, încă șaisprezece state au ales să se alăture Alianței. NATO și-a asumat noi misiuni și s-a adaptat noilor provocări, pe tot parcursul acestei perioade respectând cu strictețe principiile fundamentale ale securității, apărării colective și de luare a deciziilor prin consens.

La Summitul de la Bruxelles din iunie 2021, statele membre NATO au căzut de acord să facă chiar mai mult în vederea modernizării și adaptării Alianței, să planifice parcursul acesteia pe următorul deceniu și dincolo de acesta. Noul Concept Strategic al NATO va constitui tiparul/modelul pentru adaptarea acesteia. Într-o perioadă de competiție globală, Europa și America de Nord continuă să fie foarte unite în cadrul NATO. Provocările de securitate cu care se confruntă Aliații sunt de o asemenea amploare, încât nicio țară sau continent nu le pot înfrunta singure. Împreună în NATO, vom continua să protejăm peste un miliard de persoane.

Operațiile conduse de NATO

Afirmație: Operația NATO din Afganistan a fost un eșec

Fapt: NATO efectuează o evaluare corectă și perspicace cu privire la angajamentul său în Afganistan, din perspectiva aspectelor care au funcționat și a celor care nu au funcționat. De asemenea, sunt întrebări dificile de pus comunității internaționale.

NATO a condus operații militare în Afganistan timp de mulți ani, iar acestea nu au presupus doar un efort militar. Multe alte guverne, inclusiv al nostru, Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite au făcut investiții majore, încercând să dezvolte și să construiască un Afganistan mai bun. Cu toții avem de răspuns la întrebări dificile.

În același timp, trebuie să recunoaștem progresele semnificative făcute împreună. Misiunea NATO a interzis terorismului internațional să-și găsească refugiu sigur în Afganistan. Nu au mai existat alte atacuri teroriste organizate din Afganistan împotriva țărilor aliate din anul 2001.

Comunitatea internațională, sprijinită de prezența militară aliată, a creat condițiile unui progres social și economic semnificativ. Aceste progrese nu pot fi ușor anulate și putem observa acest lucru din rolul pe care generația mai tânără, femeile și mass-media îl joacă în prezent. Chiar dacă nu mai avem trupe staționate în prezent, comunitatea internațională are încă avantaj asupra talibanilor, inclusiv instrumentele financiare, economice și diplomatice necesare. Vom continua să le cerem talibanilor să dea socoteală pentru terorism, încălcarea liberei treceri și a drepturilor omului.

Afirmație: Operația NATO împotriva Libiei a fost nelegitimă

Fapt: Operația condusă de NATO a fost lansată sub autoritatea celor două Rezoluții ale Consiliului ONU din 1970 și 1973, ambele citând Capitolul VII al Cartei Națiunilor Unite și la care Rusia nu s-a opus.

Rezoluția Consiliului ONU din 1973 a permis comunității internaționale "să ia toate măsurile necesare" pentru "a proteja civilii și zonele populate de civili care sunt sub amenințarea/ținta atacurilor". NATO a realizat acest lucru cu sprijinul politic și militar al statelor și membrelor din regiunea Ligii Arabe.

După conflict, NATO a cooperat cu Comisia Internațională de Investigații a ONU privind Libia, care nu a observat nicio încălcare a Rezoluției Consiliului de Securitate ONU din 1973 sau a altei legi internaționale, concluzionând în schimb că "NATO a condus o campanie cu un grad înalt de precizie ce a demonstrat hotărârea de a evita producerea de victime în rândul civililor".

Afirmație: Operația NATO în Kosovo a fost nelegitimă

Fapt: Operația NATO din Kosovo a avut loc după un an de eforturi intense făcute de către ONU și Grupul de Contact, din care făcuse parte și Rusia, pentru a ajunge la o soluție de compromis. De câteva ori, Consiliul de Securitate ONU a etichetat epurarea etnică în Kosovo și numărul mare de refugiați care și-au părăsit casele drept o amenințare la pacea și securitatea internațională. Operația NATO Allied Force a fost inițiată pentru a împiedica violarea la scară-largă și constantă a drepturilor omului și omorârea civililor.

Ca urmare a campaniei aeriene, operațiunea Alianței de menținere a păcii, KFOR, care a inclus-o inițial și pe Rusia, s-a desfășurat sub mandat ONU (efectul Rezoluției Consiliul ONU nr 1244), cu scopul de a asigura un mediu stabil și de securitate în Kosovo.